Perceptie
Nr. 139 / 13-07-2007
Perceptie
(pastor Bill)
Doi comercianti au fost trimisi pe o insula sa vânda pantofi. Dupa ce au debarcat, primul a fost socat sa vada ca bastinasii umbla desculti si a telegrafiat imediat acasa: „Ne întoarcem mâine. Aici nimeni nu poarta pantofi.�
Al doilea comerciant a trimis si el o telegrama la biroul central: „Trimiteti-mi 10.000 de perechi de pantofi. Nevoie acuta de pantofi pe insula.�
—_—_—_—_—
Cât de interesant: în umblarea noastra crestina trebuie sa luam zilnic nenumarate decizii. Omul de pe strada, colegul de serviciu sau vecinul de peste drum – toti au nevoie de Cristos.
Primul comerciant nu a vazut decât latura sumbra a ceea ce avea de facut. Nu pot vinde pantofi fiindca nimeni nu poarta pantofi. Ma întorc acasa. Ca si când te-ai uita la oamenii din jurul tau si nu ai vedea decât teama si durerea din ochii lor.
Al doilea comerciant a perceput un aspect cu totul diferit: pot vinde orice fel de pantofi, fiindca aici nimeni nu are – înca – pantofi. Ce câmp de lucru! Ca si când te-ai uita în jurul tau si nu ai vedea decât oameni fericiti, cu zâmbetul pe buze.
Cum e lumea în care traiesti? Plina de oameni speriati si îndurerati, de care parca ti-e teama sa te apropii? Sau plina de oameni cu fata zâmbitoare, pe care îti vine usor sa îi abordezi?
Tata, ajuta-ma sa vad zâmbetul de pe fetele oamenilor. În Numele Domnului Isus Cristos. Amin.
(pastor Bill)
Doi comercianti au fost trimisi pe o insula sa vânda pantofi. Dupa ce au debarcat, primul a fost socat sa vada ca bastinasii umbla desculti si a telegrafiat imediat acasa: „Ne întoarcem mâine. Aici nimeni nu poarta pantofi.�
Al doilea comerciant a trimis si el o telegrama la biroul central: „Trimiteti-mi 10.000 de perechi de pantofi. Nevoie acuta de pantofi pe insula.�
—_—_—_—_—
Cât de interesant: în umblarea noastra crestina trebuie sa luam zilnic nenumarate decizii. Omul de pe strada, colegul de serviciu sau vecinul de peste drum – toti au nevoie de Cristos.
Primul comerciant nu a vazut decât latura sumbra a ceea ce avea de facut. Nu pot vinde pantofi fiindca nimeni nu poarta pantofi. Ma întorc acasa. Ca si când te-ai uita la oamenii din jurul tau si nu ai vedea decât teama si durerea din ochii lor.
Al doilea comerciant a perceput un aspect cu totul diferit: pot vinde orice fel de pantofi, fiindca aici nimeni nu are – înca – pantofi. Ce câmp de lucru! Ca si când te-ai uita în jurul tau si nu ai vedea decât oameni fericiti, cu zâmbetul pe buze.
Cum e lumea în care traiesti? Plina de oameni speriati si îndurerati, de care parca ti-e teama sa te apropii? Sau plina de oameni cu fata zâmbitoare, pe care îti vine usor sa îi abordezi?
Tata, ajuta-ma sa vad zâmbetul de pe fetele oamenilor. În Numele Domnului Isus Cristos. Amin.
:: Doresc sã caut altceva
:: Înapoi la prima paginã

