Pentru a-şi ascunde ideile se pare că Leonardo avea obiceiul de a scrie "în oglindă". Numai Privind invers textul, răsturnat, s-ar fi înţeles mesajul. Dacă lumea este pe dos, înseamnă că numai oglindirea arată lucrurile drept. Întorsătura din Oglindă este imaginea corectă, şi pentru a o privi trebuie să ne întoarcem spre Oglindă, să privim în Oglindă, să luăm seama la ceea ce reflectă înspre noi din Oglindă.
Viaţa ca bios este amăgitoare şi ademenitoare ca privirea unui şarpe hapsân care îşi hipnotizează prada. Din această cauză "lumea care zace în cel rău" şi viaţa însăşi, cu lăudăroşiile ei, trebuie privite pieziş, cu coada ochiului, pândindu-le. Merită să ne uităm cu ochii larg deschişi, prin credinţă, doar la Cel care este ţinta neprihănirii noastre, la Isus Cristos, Domnul. Atunci vom înţelege viaţa prin Viaţa, vom vedea strălucirea privind lumina prin Lumina Lui.
Această carte este şi un fel de "manual" de exegeză, dar nu chiar... Vade mecum, înseamnă în limba latină "Vino cu mine!". Aceasta este o invitaţie la un alt tip de învăţare decât cel academic, închis în amfiteatru sau încărcat cu note de subsol şi adesea cu abuy de tehnicism. Este o chemare pe un drum alternativ exegezei şcolare, ştinţifice, undeva în spaţiul dintre meditaţie, predică, eseu, jurnal literar, confesiunea, scrisoare. Aceasta este ceea ce am numit pentru moment periegeză, metodă de "aproximare" şi învăluire a sensului unui text, dezvoltată din punct de vedere teoretic în alte studii. Pentru moment am ales să oferim doar câteva exemple de astfel de analiză asupra unor texte foarte cunoscute.
Periegeza nu este exegeză, dar este înrudită cu aceasta şi nu se exclud una cealaltă. Periegeza este un proces de apropiere curtenitoare de text, de la distanţă spre aproape, uneori cu timiditatea îndrăgostitului; alteori cu spiritul jucăuş şi poznaş al copiilor care îl trag pe bunic de barbă cu dragoste; în alte cazuri este ca zborul planat al unei păsări sălbatice care dă târcoale cu răbdare prăzii, aţteptând momentul potrivit; sau, cum se întâmplă faţă de alte pasaje, apropierea este agresivă şi directă cu lăcomia flămândului care sffârtecă textul ca să se hrănească.
Multe dintre aceste texte au fost mai îtâi discutate pe drumuri de propăvăduire, în călătorii misionare, cu Biblia între scaunele din faţă ale microbuzelor. Din acest punct de vedere, acestă antologie este şi un fel de jurnal de călătorie didactică, ilustrare a modalităţii de învăţătură peripatetică, metoda de ucenicie pe care ne-a lăsat-o Domnul. Dintr-un alt punct de vedere, datorită licăririi de iluminare experimentate prea arareori, poate părea un text cu alunecări mistice.
Cartea de faţă este de fapt o îndrumare spre lectura simplă a Sfintelor Scripturi, o lectură eliberată chiar ţi de constrângerile limbilor clasice, dar cu mare accent pe restaurarea capacităţii de atenţie, studiul detaliului semnificativ; cu insistenţă pe revitalizarea instinctului lecturii, recuperarea intuiţiei textuale ţi sensibilizarea bunului simţ literar, ca instrumente hermenutice fundamentale.

Dr Marius David Cruceru predă în cadrul Universităţii Emanuel din Oradea Limba Greacă Veche, Latină Eclesială, Literatura patristică, Retorică clasică ţi Exegeza Noului Testament în limba greacă. Preocupat fiind de limbajul tehnic teologic a mai publicat o carte referitoare la limbajul teologic augustinian, Augustin, un amator... Este căsătorit cu Ana-Natalia Cruceru şi au împreună doi copii, Neriah şi Naum Lucas. Din 1996 slujeşte ca pastor baptist îm Biserica "Sfânta Treime" din Aleşd.